Stilurile de atașament - ce înseamnă „să ne atașăm?”
Introducere
Despre „atașament” am auzit cu toții. Fie că vorbim despre atașamentul față de persoana iubită, atașamentul față de locul de muncă, față de o anumită rutină sau pur și simplu, față de animalul de companie. Viața fiecăruia se construiește având la bază atașamentul.
De ce ne atașăm?
Atașamentul este un instict primar, care servește la supreviețuire. El ia naștere în relație cu persoanele ce asigură îngrijirea, încă din momentul conceperii copilului. Din burta mamei, acesta începe să construiască legătura de atașament cu ea, comunicând prin mișcări și atingeri, fiecare purtând un mesaj ce este tradus de cea care îl poartă înăuntrul ei. O multitudine de mișcări poate fi înțeleasă ca fiind deranjat de ceva, o lovitură în pântec poate însemna că ora mesei a venit și are nevoie de hrană. Comunicarea naște interacțiune, interacțiunea naște apropiere, iar apropierea este cea care pune bazele atașamentului.
Ce sunt stilurile de atașament?
Atașamentul se referă la legătura emoțională puternică și persistentă care se dezvoltă între un individ și persoanele semnificative din viața sa. Psihologul britanic John Bowlby a fost primul care a conceptualizat teoria atașamentului, care a fost mai târziu dezvoltată de cercetătorul american Mary Ainsworth. Teoria atașamentului a avut la bază mai multe observații realizate pe interacțiunea copil-mamă.
Aceștia au identificat patru stiluri de atașament: atașamentul sigur, evitant, anxios și dezorganizat. Fiecare are specificitățile sale unice și influențează în mod diferit modul în care constuiesc și îngrijesc oamenii propriile legături.
Atașamentul Sigur
În observațiile realizate de Mary Ainsworth, copiii cu un atasament sigur manifestau supărare la separarea de părinți, însă reușau să se bucure de prezența lor atunci când aceștia reveneau. Persoanele cu un stil de atașament sigur se simt confortabile în relațiile lor, având încredere în parteneri și putând să se deschidă emoțional. Ele reușesc să gestioneze sănătos conflictele, având granițe sănătoase, fiind conștienți totodată, de nevoile lor.
Care sunt trăsăturile unui stil de atașament sigur?
Încredere și siguranță: Persoanele cu atașament sigur în relațiile adulte se simt în siguranță și se pot baza pe partenerul lor. Aceștia dezvoltă încredere reciprocă și se simt protejați și sprijiniți în cadrul relației.
Independență și autonomie: Atașamentul sigur la vârsta adultă permite fiecărui partener să aibă independență și autonomie în cadrul relației. Aceste persoane se simt libere să își urmeze interesele și să își păstreze identitatea individuală, în timp ce se simt conectate și implicate emoțional în relație.
Comunicare deschisă și empatică: Persoanele cu atașament sigur în relațiile adulte au abilități de comunicare eficiente. Acestea pot exprima în mod deschis și sincer nevoile, dorințele și emoțiile lor, iar partenerul le primește cu empatie și înțelegere. Comunicarea deschisă contribuie la rezolvarea conflictelor și la menținerea unei legături sănătoase.
Sprijin emoțional reciproc: Atașamentul sigur în relațiile adulte implică un sprijin emoțional reciproc între parteneri. Aceștia se susțin și se încurajează în momentele dificile sau stresante. Sunt prezenți unul pentru celălalt și își oferă suportul necesar în situații de nevoie.
Intimitate și legătură emoțională: Persoanele cu atașament sigur la vârsta adultă pot dezvolta o intimitate emoțională profundă în relație. Acestea se simt confortabil să își împărtășească gândurile, sentimentele și dorințele cele mai intime cu partenerul lor. Își construiesc o legătură puternică și autentică.
Atașamentul Evitant
Copiii cu atașament evitant, deveneau distanți în relațiile cu mamele lor. La baza acestui stil de atașament stă credința că cel iubit va dezamăgi, va abandona sau nu va fi disponibil pentru nevoile sale. Prin urmare, persoanele cu acest tip de atașament sunt focusate pe ele și nutresc o teamă profundă de apropiere.
Care sunt trăsăturile atașamentului evitant?
Evitarea intimității emoționale: Persoanele cu atașament evitant tind să evite implicarea emoțională profundă în relații. Acestea pot fi reticente față de relațiile profunde, cu angajament și miză de lungă durată, preferând relațiile pasagere, superficiale.
Nevoia de autonomie excesivă: Indivizii cu atașament evitant acordă o importanță mare independenței și autonomiei lor. Ei pot fi foarte concentrați pe propria lor libertate, emoțională, profesională, familială, relațională. De cele mai multe ori, ajung să traseze o barieră între ei și partener, blocându-l pe acesta în apropiere.
Dificultăți în legăturile de apropiere: Persoanele cu atașament evitant pot manifesta dificultăți în ceea ce privește formarea și menținerea unor relații de apropiere. Ele pot evita angajamentul și pot fi rezervate în ceea ce privește implicarea emoțională profundă.
Independență exagerată: Atașamentul evitant se caracterizează prin dorința de a fi independent într-o măsură exagerată. Persoanele cu acest tip de atașament pot manifesta reticență în a solicita sau primi sprijin emoțional din partea altora, preferând să se descurce singure în situațiile dificile.
Distanțare și respingere emoțională: Persoanele cu atașament evitant pot fi mai puțin receptive la nevoile și emoțiile celorlalți. Ele pot prezenta dificultăți în a oferi sprijin emoțional sau a se implica în mod empatic în experiențele partenerului lor, tocmai că nu au avut parte de aceste lucruri și le sunt străine.
Atașamentul Anxios
În experiementrul lui Ainsworth, copiii cu atașament anxios aveau o nevoie exagerată de apropiere și conectare cu părintele. Nu manifestau încredere în a se distanța de el, chiar și pentru o activitate ce le aducea bucurie (să se joace).
Care sunt trăsăturile atașamentului anxios?
Neliniște și îngrijorare excesivă: Persoanele cu atașament anxios tind să se simtă neliniștite și îngrijorate în legătură cu relația lor. Ele pot avea temeri de respingere, abandon sau neputință, iar aceste gânduri anxioase pot domina în relațiile lor.
Căutarea constantă a validării: Indivizii cu atașament anxios pot căuta în mod constant validarea și aprobarea din partea partenerului lor. Ei pot avea nevoie de asigurări constante în ceea ce privește iubirea și loialitatea partenerului, adesea simțindu-se nesiguri în legătură cu atașamentul celuilalt față de ei.
Îngrijorare exagerată în privința abandonului: Persoanele cu atașament anxios pot manifesta o frică intensă de abandon și pot fi foarte sensibile la semnele sau indiciile care le pot sugera că partenerul intenționează să se distanțeze sau să îi părăsească. Această frică de abandon poate determina comportamente de clinginess și nevoia constantă de apropiere.
Tendința de a se agăța excesiv de relații: Persoanele cu atașament anxios pot fi tentate să se agațe de relații, chiar și atunci când acestea pot fi nesatisfăcătoare sau dăunătoare. Ele pot avea dificultăți în a renunța la relații toxice sau neadecvate, deoarece frica de abandon le face să se simtă nesigure în a fi singure.
Nevoia excesivă de apropiere și afecțiune: Persoanele cu atașament anxios pot avea o nevoie constantă de apropiere fizică și afecțiune din partea partenerului lor. Ele pot căuta reasigurare prin contact fizic frecvent, căutând mereu apropierea și atenția partenerului lor pentru a-și calma anxietatea.
Atașamentul Dezorganizat
Stilul de atașament dezorganizat a fost asociat cu experiențe traumatice sau abuzive trăite de către copil în relație cu figurile primare. El este caracterizat prin comportamente imprevizibile și contradictorii în relație. Persoanele cu acest tip de atașament pot avea dificultăți în stabilirea unui echilibru între dorința de apropiere și nevoia de evitare. Este important de menționat că atașamentul dezorganizat este un concept mai puțin studiat și nu există un consens clar cu privire la modul în care se manifestă în relațiile adulte. Înțelegerea acestui tip de atașament este în continuare subiect de cercetare și explorare în domeniul teoriei atașamentului.
Care sunt trăsăturile atașamentului dezorganizat?
Confuzie emoțională și comportamentală: Persoanele cu atașament dezorganizat pot manifesta confuzie emoțională și comportamentală în relațiile lor. Acestea pot avea dificultăți în gestionarea emoțiilor și în a-și exprima nevoile și pot oscila între reacții contradictorii sau incongruente.
Frică și disociere: Atașamentul dezorganizat la vârsta adultă poate fi asociat cu frica și disocierea. Persoanele pot experimenta stări de anxietate și teamă în legătură cu apropierea emoțională și pot avea dificultăți în menținerea unei legături stabile în relații. Pot apărea și tendințe de disociere, în care individul se poate retrage emoțional sau poate simți o ruptură în experiența sa de sine.
Instabilitate relațională: Persoanele cu atașament dezorganizat pot avea dificultăți în menținerea unor relații stabile și durabile. Acestea pot experimenta schimbări frecvente în relații sau pot avea relații caracterizate de cicluri de apropiere și distanțare.
Dificultăți în reglarea emoțională și comportamentală: Persoanele cu atașament dezorganizat pot avea dificultăți în reglarea emoțională și comportamentală adecvată. Pot prezenta reacții intense și neregulate la stimuli emoționali și pot avea tendința de a adopta comportamente de evitare sau de a se implica în relații conflictuale și toxice.
Instabilitate în imaginea de sine: Atașamentul dezorganizat la vârsta adultă poate fi asociat cu o instabilitate în imaginea de sine. Persoanele pot avea dificultăți în a-și defini identitatea și în a-și percepe valorile și scopurile într-un mod coerent. Pot exista confuzie și incertitudine în ceea ce privește identitatea personală.
Concluzie
Stilurile de atașament ne influențează semnificativ relațiile de cuplu. Este esențial să ne înțelegem stilul propriu de atașament, dar și pe cel al partenerului pentru a naviga mai eficient prin provocările relațiilor. Deși stilurile de atașament formate în copilărie pot avea un impact considerabil, prin muncă și introspecție, acestea pot fi înțelese și chiar modificate în direcția unui atașament mai sigur.
Terapia cu un psihoterapeut profesionist poate fi un instrument valoros în acest proces, ajutându-ne să dezvoltăm un atașament mai sănătos și să ne îmbunătățim relațiile, precum și viața, în ansamblu.