Infidelitatea - semnificații psihologice mai puțin cunoscute
Infidelitatea este adesea explicată printr-o „lipsă” – de atenție, de iubire, de conexiune. Opiniile sunt împărțite: unii dau vina pe partener, considerând că nevoile nesatisfăcute justifică amantlâcul, în timp ce alții văd infidelitatea ca pe o alegere individuală, care provoacă o rană profundă de atașament.
Dincolo de aceste perspective, psihologia ne arată că infidelitatea are rădăcini mult mai adânci, legate de dinamici inconștiente și structuri de personalitate complexe. În cele ce urmează, voi explora câteva dintre mecanismele psihologice mai puțin cunoscute care pot sta la baza infidelității.
1. Infidelitatea ca stimul al dorinței
Esther Perel, în cartea sa Regândirea infidelității, explică cum prezența unei „a treia persoane” poate intensifica dorința dintre parteneri, atunci când aceștia nu reușesc să o mențină prin propria dinamică relațională. Atunci când percepem riscul de a pierde ceea ce considerăm al nostru, instinctele primare se activează. Agresivitatea, însă, este inhibată și transformată în pasiune. Astfel, sexul devine mai intens și mai pasional, însă nu dintr-un loc de siguranță și iubire, ci dintr-un mecanism de supraviețuire psihică, bazat pe frică și nesiguranță.
Acest scenariu apare frecvent în relațiile în care partenerii își alimentează reciproc gelozia, menționând, spre exemplu, cine le-a făcut un compliment sau cine le scrie mesaje. Chiar dacă nu se ajunge la o infidelitate propriu-zisă, există mereu umbra unui „al treilea”, iar conexiunea dintre parteneri este subminată de incertitudine și rivalitate.
2. Căutarea valorii personale prin validare externă
Ideal, fiecare dintre noi ar trebui să își extragă sentimentul de valoare personală din propriile realizări și dintr-o relație sănătoasă cu sine. Însă, pentru anumite persoane, acest lucru nu este posibil, iar ele experimentează constant o „foame emoțională”.
Acest tip de infidelitate se numește „infidelitate recurentă” – apare la intervale regulate, exact ca nevoia de a încărca telefonul după o zi de utilizare. Persoana implicată are nevoie constantă de confirmare din exterior pentru a se simți valoroasă, iar partenerul stabil nu este suficient pentru a satisface această nevoie profundă. Așa se ajunge la un ciclu repetitiv al infidelității, unde fiecare nouă „conectare” cu altcineva oferă doar o satisfacție temporară. Întoarcerea repetată la partener după multiple infidelități poate deveni, paradoxal, o sursă de validare a propriei valori. Faptul că este acceptat și primit înapoi, în ciuda suferinței cauzate, îi întărește convingerea că este apreciat mai mult decât însăși bunăstarea emoțională a celuilalt.
3. Infidelitatea ca formă de pedeapsă
În relațiile dominate de dependență emoțională, infidelitatea poate deveni un instrument de pedeapsă. Atunci când unul dintre parteneri simte că nu primește ceea ce are nevoie, dar nici nu poate pleca din relație, poate recurge la infidelitate pentru a-i „arăta” celuilalt ce a pierdut.
Acest comportament își are adesea rădăcinile în copilărie, când copilul, simțindu-se neglijat, fugea în brațele unui alt adult (un bunic, un alt părinte) pentru a-și exprima frustrarea. La maturitate, acest tipar se poate traduce prin intrarea rapidă într-o nouă relație după o despărțire, într-un efort conștient sau inconștient de a stârni gelozie și regret în fostul partener.
Infidelitatea: între morală și psihologie
Infidelitatea este adesea judecată printr-un filtru moral, deoarece provoacă o suferință intensă. De aceea, societatea impune norme rigide pentru a o descuraja. Însă, chiar și cei care nu înșală propriu-zis pot avea fantezii de infidelitate, pot flirta subtil sau pot întreține conexiuni emoționale „nevinovate”, care erodează treptat stabilitatea relației.
Înțelegerea mecanismelor inconștiente din spatele infidelității ne poate ajuta să o privim nu doar ca pe o trădare, ci și ca pe un simptom al unor nevoi emoționale neîmplinite. Acest lucru nu o justifică, dar poate deschide calea către o explorare mai profundă a relației și a propriilor vulnerabilități.