Emoțiile: Busola Noastră Interioară

Vorbesc des despre emoții în terapie și este o adevărată muncă să îmi ajut clienții să stea în ele pentru a reuși să decodificăm împreună semnificația lor. De aceea, le privesc ca pe o busolă interioară care ne ghidează prin lume. Să ne imaginăm că ne aflăm pe o mare vastă a experiențelor umane, iar emoțiile noastre sunt busola care ne ajută să navigăm.

Emoțiile: Culorile Vieții Noastre

Privește emoțiile ca pe culorile cu care pictăm tabloul vieții noastre. Imaginează-ți o viață fără culori, doar în alb și negru. Ar fi simplă, poate, dar lipsită de nuanțe și de intensitate. Asta s-ar întâmpla dacă am încerca să trăim fără emoții. Ele aduc profunzime, complexitate și vitalitate experiențelor noastre, colorând pânza existenței noastre cu o paletă variată de sentimente.

Emoțiile: Semnale pe Drumul Vieții

Emoțiile sunt, de asemenea, semnale pe drumul vieții noastre. Bucuria ne spune că ne aflăm pe un drum care ne împlinește. Tristețea poate indica o pierdere sau o dezamăgire și ne invită să ne ocupăm de rănile noastre interioare. Furia ne poate arăta că drepturile noastre au fost încălcate. Frica este un semnal de alarmă care ne avertizează de pericole. De aici, rezultă natura adaptativă a emoțiilor.

Să Privim Emoțiile: Un Act de Curaj și Înțelegere

A privi emoțiile nu este întotdeauna ușor. Uneori, ne înfruntăm cu emoții puternice sau dureroase, și poate fi tentant să ne întoarcem spatele, să le ignorăm sau să le îngropăm. Este ca și cum am încerca să navigăm pe mare fără busolă. Putem funcționa pentru o vreme cu resursele de care dispunem, dar în cele din urmă, este probabil să rămânem fără ele și să avem nevoie să găsim drumul către un port de unde să ne refacem rezervele. De multe ori, emoția este cheia decodificării traumelor profunde, iar menținerea și evoluția lor, este influențată de repetata deconectare de la ea. 

Să privim emoțiile este un act de curaj. Este un pas important în călătoria noastră de vindecare, autocunoaștere și dezvoltare personală. Este o modalitate de a ne îmbogăți și de a ne nuanța experiența vieții, acceptând toate culorile cu care aceasta se poate picta.

Îmi place să cred că sunt asemenea unui „ofițer de punte,” alături de „comandantul vasului” (clientul), rolul meu fiind acela de a-l sprijini în călătoria sa pe Marea Vieții: accesarea și procesarea emoțională, căci nu e ușor să stai cu ceva de doare atât de tare și care apasă cu greutate pe suflet, de unul singur.